Acum ceva ani, mai exact in 2003-2004, pe ecranele noastre apareau doua filme: Troy si Helen of Troy care tratau acelasi subiect, razboiul Troian, fiecare cu viziunea, frumusetea si neajunsurile lui. Poate ca nu au fost cele mai reusite filme – eu nu le consider nici macar bunicele – dar ceva foarte bun au reusit sa faca: sa aduca ceva din magicul lumii antice grecesti in atentia unui public din ce in ce mai nepregatit pentru asta. Si pentru ca o parte (sper mica) din acest public a ramas cu impresia de film din seria “cherche la femme”, o sa incerc sa aduc putin la lumina (in masura posibilitatilor mele) aceasta extraordinara, vie si complexa parte a mitologiei grecesti.

Partea I – Troia.

Pleiadele. Cuvant straniu, existent si in romana, purtat si de o constelatie cu sase stele stralucitoare. Totusi pleiadele grecesti sunt sapte. Ele sunt fiicele lui Atlas (titanul condamnat dupa Titanomahie <voi reveni> sa tina cerul pe umeri) si ale lui Pleione , nimfa marii. Se pare ca Pleione ar fi la baza numelui lor, dar mai credibila este varianta dupa care numele lor vine din grecescul πλεῖν – a naviga: constelatia Pleiadelor este vizibila in Mediterana din mai pana in noiembrie, adica sezonul de navigatie al vechilor greci. Pleiadele, alaturi de Hyade, vor fi cunoscute mai apoi sub numele de Atlantide sau Dodonide – si se vor ocupa de educatia micului Dionysos (poate cel mai apropiat zeu grecesc de Thracia).

Pe noi ne intereseaza in primul rand Electra, cea dea doua dintre Pleiade, si mai apoi Sterope – penultima. Se pare ca cea de-a saptea stea din constelatie (care straluceste mult mai putin), este ori Merope – cea mai tanara si singura care s-a “incurcat” cu un muritor, fiind astfel pedepsita de zei, ori Electra, care dupa caderea Troiei nu s-a mai uitat catre pamant. O sa vedem in continuare de ce…

Electra, violata (ca de obicei) de Zeus, da nastere lui Dardanus (numele ne e familiar – stramtoarea Dardanele). Dardanus pleaca din Arcadia in insula Samotrace (loc unde s-a gasit “Victoria din Samotrace” – una din cele mai frumoase statui antice), unde il intalneste pe regele Teucer. (de unde si numele dat troienilor mai tarziu de catre greci si romani de “teucrians”). Teucer, el insusi grec din Atica, isi marita o fiica cu Dardanus, si acesta fondeaza Dardania – probabil undeva in preajma locatiei acceptate pentru Troia. Dupa moartea lui Dardanus, locul pe tron il ia stranepotul lui – Tros – de unde si numele de Troia (dat regiunii) si Troieni. Fiul acestuia, Ilus – fondeaza Ilia (Troia) – si da numele unuia din cele mai longevive poeme epice cunoscute de omenire, ati ghicit, Iliada.

Se pare ca Apolo si Poseidon ar fi construit niste ziduri gigantice in jurul Troiei, dar cand Laomendon – fiul lui Ilus si tatal mai cunoscutului Priam – refuza sa plateasca, Poseidon (un zeu destul de razbunator de altfel) inunda zidurile si o cere pe Hesione, sora lui Priam – drept jertfa pentru monstrul marii (acel kraken de mai tarziu). Hercule o sa cucereasca Troia (ceva mai inainte de Razboiul Troian) – il omoara pe Laomendon impreuna cu toate rudele, mai putin pe tanarul Priam – care va deveni ulterior rege.

Va urma…

Acest Eneas – dincolo de razboiul Troian – va insemna mult pentru lumea romana. Impreuna cu Lavinia (fiica lui Latinum – dupa Hesiod, fiul lui Ulise si al lui Circe) vor da nastere lui Silvius, stramosul direct al lui Romulus si Remus si al tuturor regilor Romani de mai tarziu. (Pe parte feminina, de la uniunea lui Ares cu Rhea Sylvia). Numele de latini isi are originea intr-un grec (ulterior etrusc) pana la urma… Orasul Lavinia de langa Roma – este fondat (mitologic) de catre Eneas, in amintirea sotiei sale…

Acelasi Eneas impreuna cu Creusa (fiica lui Priam) sunt strabunii lui Brutus – de la care vine numele Britaniei de astazi…

Dar sa revenim la oile noastre… Priam, se desparte de prima sotie – Arisbe, si se casatoreste cu Hecabe, cea care il va darui mai intai pe Hector, mai apoi pe Paris. La nasterea lui Paris, Hecabe are un vis ciudat, cu Troia in flacari. Fata ei, Cassandra – o clarvazatoare – il vede pe Paris ca “distrugatorul Troiei”. Hecabe aranjeaza moartea lui Paris, dar printr-un joc al zeilor, acesta supravietuieste ca cioban pe muntele Ida. Zeii insa sunt nemilosi : Cea care a pierdut de buna voie un copil, va pierde fara voia ei multi altii. Si asa se si intampla, Hecabe isi pierde toti fii in razboiul troian.”Toti copii mei… toti au fost luati” – Hecabe, Euripide.

Implacabilul distrugerii Troiei este sugerat si de prima iubire a lui Paris, Oeone, care prevede ca Paris (cioban la vremea aceea) se va indragosti de o europeana si va aduce in Asia ororile razboiului. Indragostita fiind de el, refuza sa creada ca baiatul care scrijelea pe toti copacii “Oeone” poate fi unul si acelasi cu Paris din viziunile ei. Cassandra i se adreseaza, referindu-se la dragostea ei fara finalitate: “Oeone, cine mai arunca seminte in desert…“.

Va urma…